Jean Lăpușneanu: omul care a adus “spiritul Mundialului” la Pitești

De la Montevideo la Pitești – Jean Lăpușneanu nu a fost doar un tehnician, a fost arhitectul care a pus prima cărămidă la fundația a ceea ce numim astăzi FC Argeș.

Există în istoria fiecărui club mare un „moment zero”, un personaj care aduce profesionalismul acolo unde exista doar entuziasm boem. Pentru Pitești, acest personaj a purtat mănuși de portar și un aer de aristocrat al fotbalului. Ion „Jean” Lăpușneanu venea în Argeș nu ca un debutant, ci ca un monument viu: fusese omul care, în 1930, plonja pe Estadio Centenario și pe Estadio Pocitos din Montevideo, la prima Cupă Mondială din istorie, apărând poarta României.

Jean Lăpușneanu (08.12.1908, București – 24.02.1994). Primii paşi în fotbal i-a făcut la juniorii clubului Venus Bucureşti, în 1927. Promovează în echipa de seniori, în 1928, după care itinerarul său fotbalistic cuprinde: Banatul Timişoara, 1928-1929, Sportul Studenţesc Bucureşti, 1929-1930, din nou Venus, 1931-1935, formaţie cu care câştigă două campionate naționale, în 1932 şi 1934. De 10 ori internaţional A, a apărat poarta primei reprezentative la CM din Uruguay, în 1930 şi la Balcaniada de la Belgrad, din 1932. A abandonat fotbalul competiţional în 1938 de la Rapid Bucureşti. În 1942-1943 a îndeplinit funcţia de antrenor al echipei naţionale, pe care a condus-o în trei întâlniri cu Germania, Slovacia şi Croaţia. După război, a continuat activitatea de antrenor, ocupându-se de pregătirea divizionarelor Ţesătoria Piteşti, în eşalonul secund, Ştiinţa Timişoara, Jiul Petroşani şi Dinamo Piteşti, în primul eşalon. Între anii 1965-1966 a funcţionat ca antrenor federal. După 1970 şi până în ultimii ani ai vieţii s-a dedicat activităţii juridice, fiind un apreciat avocat. 

Moștenirea de la Sporting și nașterea unei legende

La finele anului 1947, România avea să treacă printr-o schimbare radicală. La sfârșitul lunii decembrie, regele României Mihai I a fost forțat să abdice. Pe 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, primul stadiu al regimului comunist în România. Odată cu această schimbare de regim, sportul românesc a trecut și el prin mai multe schimbări. Sub presiunea noilor vremuri, în ianuarie 1948, divizionara secundă Sporting Club Pitești și-a schimbat numele în GS Țesătoria Română Pitești. Jucătorii au devenit angajați ai fabricii, primind în schimbul muncii lor nu doar stabilitate, ci și echipamente noi și condiții de antrenament moderne pentru acea epocă.

În centrul acestei reconstrucții s-a aflat Jean Lăpușneanu. Fostul portar de legendă al României a fost cel care a sudat echipa, readucând pe teren nume mari precum Pericle Valeca și Ioan Iotta. Primul test major sub comanda sa – o victorie răsunătoare cu 4-2 în fața bucureștenilor de la Leonida – a demonstrat că, sub supravegherea unui om care văzuse fotbalul mondial, Piteștiul era gata să facă performanță. Lăpușneanu a adus la Sporting rigoarea pe care o învățase la marile cluburi bucureștene, precum Venus sau Rapid.

Însă adevărata cotitură istorică s-a produs în 1953. Atunci când Ministerul de Interne decidea ca echipa fanion a regiunii să devină Dinamo Pitești, alegerea de a-i încredința frâiele lui Lăpușneanu nu a fost una întâmplătoare. Era nevoie de un om cu ștate vechi în fotbal. Acesta era un teoretician fin, fapt dovedit în 1968, la publicarea cărții sale – Jocul și antrenamentul portarului de fotbal. Sub privirea sa atentă, echipa a început marșul din campionatele regionale spre Divizia B, pregătind terenul pentru deceniile de glorie ce aveau să urmeze.

Este fascinant să ne imaginăm antrenamentele de atunci: un fost internațional de talie mondială, cu experiența meciurilor împotriva lui Uruguay și Peru, explicându-le unor tineri argeșeni cum se stă în teren.

O punte peste timp

Dacă Nicolae Dobrin a fost „Prințul” care a dat strălucire coroanei, Jean Lăpușneanu a fost cel care a forjat metalul din care a fost făcută acea coroană. Trei mandate a servit la cârma lui Dinamo Pitești (1953-1954, 1955-1956 și 1958-1959).

Jean Lăpușneanu s-a stins pe 24 februarie 1994, chair în anul în care o altă generație a României uimea lumea la un Mondial, exact așa cum făcuse el, ca pionier, în 1930. Astăzi, când ne gândim la fotbalul argeșean, ar trebui să ne amintim că, înainte de marile trofee de campioană și de meciurile europene, a existat un om cu un chipiu de portar și un fluier, care a crezut că la Pitești se poate construi ceva nemuritor. Mulțumim, Jean Lăpușneanu!

 Acest articol este redactat de Alexandru Fieraru în cadrul proiectului Istoria Viola by VULTURO