Despre

ISTORIC

 

Când spui F.C. Argeș, cel mai probabil, primul lucru care îți vine în minte este numele Prințului din Trivale, Nicolae Dobrin.

Acest lucru se datorează faptului că Nicolae Dobrin se identifică cu majoritatea rezultatelor de excepție obținute de argeșeni, atât ca jucător cât și ca antrenor. Nu multe cluburi din România sau chiar din lume se pot mândri cu un fotbalist de legendă, care în carieră și-a clădit nu numai un renume pe plan național, cât și pe plan internațional. Totuși istoria F.C. Argeș nu poate fi confundată cu Dobrin, aceasta având o evoluție proprie de-a lungul timpului, presărată cu fotbal de calitate atât înaintea apariția Gâscanului la Pitești cât și în era post-Dobrin.

 

 

FC Argeş n-a fost primul club apărut în Piteşti. Cu mai mult de 30 de ani ca acesta să ia fiinţă, se juca fotbal în urbea noastră de către elevi şi militari pe străzile şi uliţele înguste. În 1921 apare prima echipă, denumită “Săgeata”, formată din soldaţi şi tineri din oraş, care-şi disputau întâietatea cu echipe similare din Craiova, Slatina, Câmpulung şi alte localităţi din apropiere. După Săgeata, iau naştere alte grupări mici şi cu viaţă scurtă: “Macaby” – pe 1 iunie 1923, “Triumf” – pe 1 august 1923, “Trivale”, “Victoria”, “Sportul Muncitoresc”, “Şcoala Sportivă” şi altele. Primul club adevărat, cu regulament şi organizare interioară, apare în data de 15 august 1926, bazele punându-i-le cizmarul Dumitru Călinescu.

Preşedintele de onoare era o cunoscută personalitate politică, Armand Călinescu. Sporting va activa în ligile inferioare ale fotbalului românesc, în anul 1937 (pe 22 august) adăugând încă o premieră: primul meci internaţional, dintre Sporting şi Levski Rusciuc (Bulgaria), încheiat cu victoria piteştenilor. Deceniul 5 este dominat de evoluţia echipei “Flamura”, care prin jocurile sale lasă impresii plăcute mass-mediei vremii şi pune probleme formaţiilor cu nume, Juventus şi IT Arad.

Apare Dinamo Pitești

La 6 august 1953, după 27 de ani de dominare a echipei Sporting Club Pitești, apare o nouă echipă, Dinamo Pitești. Încă din primăvara anului 1953, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, un grup de funcționari și polițiști hotărăsc să înființeze o echipă de fotbal, Dinamo, numită astfel după sora mai mare de la București. Echipa este înscrisă în campionatul regional Pitești, alături de echipele din Găești, Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung, Topoloveni și Slatina, campionatul desfășurându-se în sistem primăvară-toamnă. Se cuvine să-i amintim pe Ion Lăsculescu și Marin Tănase, doi dintre principalii inițiatori ai nașterii acestei echipe de fotbal, în mod oficial, la 6 august 1953. Tânăra echipă Dinamo Pitești va ocupa locul 8 din 14 formații, dar va atrage atenția spectatorilor, în scurt timp reușind să adune talentele născute pe acest plai legendar al Țării Argeșului, catalizând valorile locale și forțele administrative pentru accederea în înalta societate a fotbalului.În Pitești au mai fost și alte echipe, dintre care legendara Sporting Club a reușit să evolueze în divizia B timp de 8 campionate la rând (unde marcase 289 de goluri și primise 402) până în 1954, arătând că Piteștiul dorește și vrea mai mult decât o echipă cuminte, de pluton în divizia secundă, de aici și dorința de a aduce un suflu nou în fotbalul local de performanță și o organizare mai bună în vederea intrării în , înalta societate a fotbalului. Lotul cu care a început actuala echipă FC Argeș (atunci Dinamo) a fost următorul: Antrenor: Jean Lăpușneanu (fost la Sporting Club, fost mare portar, selecționat în echipa României, cu care a participat la Campio­natul Mondial din 1930, în Uruguay). Portari: Traian Ștefan și Gheorghe Stancu. Fundași: Gheorghe Tereș, Iuliu Szigmei, Nicolae Zamfirescu, Ion Toroipan, Stelian Oprea, Ion Istrate. Mijlocași: Constantin Chingaru, Nicolae Gotwald, Ion Hărăclean, Ion Dragomir. Atacanți: Marin Tănase, Nelu Diaconescu, Ion Gherghina, Ștefan Dumitrescu, Gheorghe Stănciulescu, Nicolae lonescu, Ion Lăsculescu, Ion Stănescu. În anul 1954, Dinamo Pitești se întărește cu cei mai buni jucători din Pitești: portarul Leață, fundașii Leonte lanovschi și Boldizar, mijlocașul Gheorghe Popescu și înaintașul Basarabescu, reușind să ocupe locul al treilea în campionatul regional, cu 40 de puncte (golaveraj 67-23), în urma Flamurii Roșii Râmnicu Vâlcea și Minerului Câmpulung, cu 18 victorii, 4 meciuri egale și 4 înfrângeri din cele 26 de partide disputate. Urmează campionatul regional 1955, când Dinamo Pitești reușește să se claseze pe primul loc, înregistrând prima performanță -promovarea în Divizia C. Prima ediție a Diviziei C de după 1945 adună la start 51 de echipe, împărțite în 4 serii. Dinamo Pitești va face parte din seria a II-a. Sub conducerea antrenorului Jean Lăpușneanu, echipa reușește performanța de a se clasa pe locul al VIII-lea din 14 echipe, în seria a Il-a a Diviziei C, o performanță notabilă pentru o nouă promovată. Era a V-a ediție a Diviziei C. În lotul echipei, pe lângă jucătorii cu care porniseră la drum, se aflau și foștii jucători ai Sportingului: Leonte Ianovschi, Leață, Boldizar, Gh. Popescu, Basarabescu și Pericle Valeca. Va urma un campionat, 1957-1958, în care se va trece la sistemul competițional toamnă-primăvară. Acest sistem nu va fi prielnic, iar piteștenii, clasați pe locul al XII-lea, vor retrograda în campionatul regional. Dinamo a câștigat doar 9 partide, 3 au fost egale și 14 meciuri le-a pierdut, marcând 30 de goluri și primind 46. Seria a fost câștigată de Titanii Bucureșteni, urmând Metalul Târgoviște și Carpați Sinaia, în urma lui Dinamo s-au aflat Olimpia Giurgiu și Petrolul (Flacăra) Pitești. Cu antrenorul Jean Lăpușneanu la timonă, care îl înlocuiește pe Gheorghe Teodorescu, Dinamo Pitești, cu o ambiție renăscută și cu un lot întărit cu mai mulți tineri talentați, câștigă campionatul regional 1958-1959 și promovează în Divizia C. Iată lotul care a adus echipa în Divizia C: Velicu, Costache, Oancea (portari), Boldizar, Iatan, Georgescu (fundași), Stănescu, Anuțescu, Ștefănescu, Dinică (mijlocași), Milea, Paraschiv, Marin Traian, Ceaușu, Necșoiu, Emilian Niculescu, Cebuc, Vlad Lovin, Mașala (atacanți). Datorită reorganizării activității fotbalistice din România, Dinamo Pitești promovează în Divizia B, după fuziunea cu Dinamo 3 Miliția București. De la Dinamo Miliția au venit la Pitești, în vara anului 1959, jucătorii: Spiridon Niculescu, Radu Gh., V. Florescu, Florin Halagian, M. Haimovici, P. Valcan, Eugen Butnaru și Ion Barbu, un nucleu de jucători care va fi un atu în startul spre o nouă etapă competițională.

O fotografie de arhivă. Echipa Dinamo Piteşti, 1956: Răducanu, Pericle, Garcea, Boldizar, Tănăsescu, Ianovschi, Burcă, Cicman, Leoţi, Ilie, Constantinescu, Dinică, Marinică, Maier, Nicolescu.

 

La 2 mai 1964, cu ocazia unui meci amical disputat la Piteşti, Dinamo Piteşti – Spartak Sofia 3-0, se inaugurează stadionul din Trivale, denumit atunci “1 Mai”, acum “Nicolae Dobrin”. La 10 august 1967, tot la un amical, Dinamo Piteşti – Racing Beirut 5-0 (0-0), piteştenii vor purta pentru prima oară echipamentul tradiţional alb-violet.

Prima mare performanță: Finala Cupei României

Prima mare performanță a clubului are loc în data de 11 iulie 1965. Dinamo Pitești și Ştiinţa Cluj au disputat atunci finala Cupei României. Partida s-a jucat în Bucureşti, pe stadionul Republicii. Partida s-a încheiat cu scorul de 2-1 în favoarea studenților, pentru F.C. Argeș izbutind să marcheze Mircea Țurcan. Marele Dobrin făcea și el parte din echipa argeșeană. Astfel, F.C. Argeș a pierdut singura ocazie de a duce la Pitești Cupa României.

Începând din sezonul 1967-1968 echipa piteşteană îşi va schimba numele din Dinamo Piteşti în FC Argeş Piteşti, devenind astfel primul FC postbelic din România.

Primul titlu de campioni

Ne amintim cu plăcere ediţia de campionat 1971-1972, când Piteştiul devenise o putere fotbalistică în România. Provincia ataca Bucureştiul, avându-l pe Dobrin în port drapel. Echipa atacă puternic: 14 puncte erau cucerite afară la Craiova, Oradea, Rapid, Iaşi, Petrolul şi Dinamo, numai victorii. UTA însă nu se lăsa şi stătea în spatele nostru; la Arad în etapa a 7-a a fost un adevarat masacru pentru FC Argeş care a fost zdrobită de UTA cu 4-0. Spre final începuseră fel şi fel de calcule, dar fuseseră puse în circulaţie fel şi fel de “dacă”. În penultima etapă Argeşul învingea Crişul Oradea cu 4-1, Dobrin reuşind din nou un meci mare.

La finalul meciului suporterii alb-violeţi au început fiesta, în centrul oraşului aceştia au început să cânte “FC ARGEŞ CAMPIOANĂ! FĂRĂ MILĂ ŞI POMANĂ!”, aluzie la fel şi fel de calcule care nu se adeveriseră. Argeşul era campioană a ţării, deşi mai avea un meci de jucat; acesta s-a disputat la Bucureşti pe cel mai mare stadion, 23 august, cu Dinamo Bucureşti, iar piteştenii reuşesc să învingă cu 3-2. A fost campionatul în care echipele bucureştene au ieşit şifonate de provincie – le găseai de la locul 7 în jos. Ne uităm la fotografia de atunci şi îl vedem pe Halgian care era foarte tânăr! Cel mai tânăr antrenor din campionat care căştiga titlul. După un stagiu la Baia Mare, Halagian revine la Piteşti unde va rămâne până în 1981.

FC Argeș echipa campioană în sezonul 1971/72

Real Madrid vine la Pitești

Prima prezență a piteștenilor în Cupa Campionilor începe cum nu se poate mai ușor, FC Argeş trecând în primul tur, fără mari problem, de formația Aris Bonnevoie, din Luxemburg, scor 2-0 şi 4-0, Dobrin marcând trei din cele șase goluri. În turul al doilea, norocul nu a mai ținut cu alb-violeții, iar sorţii le-au scos în cale cel mai de temut adversar posibil, Real Madrid. Echipa spaniolă deținea la vremea respectivă şase Cupe ale Campionilor. Primul meci, cel de la Pitești, a fost un meci de povestit nepoților. Nicolae Dobrin a făcut un meci fantastic şi i-a impresionat pe spanioli cu pasele și driblingurile sale. Scorul final a fost 2-1 pentru F.C. Argeș, doar ghinionul și portarul advers făcând ca scorul să nu capete proporții. În meciul retur, madrilenii izbutesc golul calificării, pe final, în minutul 87, atunci când Santillana înscrie și duce scorul la 3-1. Dintre cele șase echipe românești care au întâlnit Real Madrid în cupele europene, F.C. Argeș a fost singura aproape să elimine echipa madrileană din competiție.  După partida tur, de la Piteşti, Santiago Bernabeu, legendarul preşedinte al Realului, a insistat să-l transfere pe Nicolae Dobrin, în schimbul unei sume exorbitante pentru acele vremuri, două milioane de dolari și bonus, o instalație de nocturnă pentru stadionul din Pitești. Nicolae Ceauşescu i-a interzis însă celui supranumit “Prințul din Trivale” să plece. Santiago Bernabeu nu și-a abandonat dorința de a-l vedea pe Dobrin în tricoul lui Real Madrid. Pe 14 decembrie 1972,  Gâscanul a fost invitat la meciul de retragere al legedanrului Gento, meci disputant contra portughezilor de la Belenenses. Cu un stadion arhiplin, circa 65.000 de spectatori, Prințul din Trivale a făcut spectacol și a fost desemnat cel mai bun jucător de pe teren, meciul fiind câștigat de Real Madrid cu 2-1. Nicolae Dobrin a rămas încă şapte zile să se antreneze cu madrilenii, însă a fost nevoit în cele din urmă să se întoarcă acasă, la Piteşti.

FC Argeș câștigă titlul la Dinamo acasă

În ediţia de campionat 1978-1979, Halagian va mai aduce un titlu la Piteşti, al doilea din cariera sa şi din palmaresul clubului. Să ne amintim ceea ce s-a întâmplat în ediţia 1978-1979. Campioana a fost decisă în ultima etapă, atunci când s-a jucat cu titlul pe masă. Meciul de pe “Ştefan cel Mare” a fost un meci de totul sau nimic. În 1979 puţini erau aceia care se gândeau că piteştenii ar putea să le fure dinamoviştilor titlul! Chiar şi arbitrii au dorit ca titlul să nu ajungă la Piteşti şi au făcut tot ceea ce s-a putut să-i oprească pe argeşeni. Meciul începe şi dinamoviştii reuşesc să marcheze repede prin Dragnea. Numai că Argeşul îşi începe partitura memorabilă: Radu II din apropiere se înşurubează şi egalează. A ciupit ca o cobra. Toma trimite apoi în bară, însă acelaşi Radu II, mereu în faţa golului înscrie. Doru Nicolae ţâşneşte ca o săgeată la întâlnirea cu pasa lui Dobrin şi înscrie pentru 3-1. După golul de 3-1 arbitrii încep să-i ajute pe bucureşteni. Un penalty inexistent şi Dudu Georgescu reduce scorul cu un sfert de oră înainte de final. Un ofsaid cât roata carului şi acelaşi Dudu Georgescu egalează cu câteva minute înainte de final. Prelungiri…

Cu ochii pe ceas suporterii alb-violeţi au sufletul rănit. Tribuna argeşeană este înfrântă! Toţi argeşenii erau înfrânţi. În teren însă s-a ridicat un jucător ca un justiţiar. El nu s-a împăcat cu nedreptatea! Cu mingea la picior înaintează către masa juriului. O masă inexistentă bineînţeles! Dobrin, statuar, înger al dreptăţii, a vestejit nedreptatea care se punea la cale. Nimeni nu l-a mai putut opri pe cel care prin această fază dar şi prin multe altele a intrat definitiv în inimile suporterilor. Driblingul său devastator avea să învingă totul: defensiva dinamovistă, arbitrul, un public ostil, îndoiala ce-i cuprinsese chiar şi pe colegii lui. Un gol căruia i s-au găsit toate calificativele posibile. Un gol “marca Dobrin”. Un gol pentru al doilea titlu de campioană al Argeşului. Arbitrul nu mai avea ce sa facă! Acest gol venea împotriva tuturor! Ziua de 24 iunie 1979 este glorioasă pentru FC Argeş dar şi pentru fotbalul românesc. Provincia se simţea răzbunată după atâtea nedreptăţi! Seara, echipa a fost primită cu triumf la Piteşti. Petrecerea programată în Ştefan cel Mare s-a mutat în Argeş. Cucerirea acestui titlu reprezintă pe lângă “epopeea Toulouse” una din cele mai frumoase pagini ale istoriei alb-violete! După câştigarea celui de-al doilea titlu FC Argeş nu a mai reuşit decât câteva clasări pe podium.

FC Argeș, echipa campioană în sezonul 1978/79

Nottingham Forrest vine la Pitești

 

FC Argeș Dacia Pitești în cupele europene

În ediţia de campionat 1997-1998, FC Argeş Dacia revine după 17 ani în competiţiile europene, timp în care fotbalul argeşean trecuse prin multe. Încă din prima etapă Argeşul îşi respectă cartea de vizită reuşind să învingă la Fălticeni prin golurile lui Barbu şi Bârdeş. În Giuleşti, argeşenii erau consideraţi victime sigure. În poarta – tânărul Nicolescu, eterna rezervă a lui Vintilă. Rapidiştii îşi dau seama că alb-violeţii nu au venit la Bucureşti pentru a fi victime. Bârdeş deschidea scorul. Butoiu egala în minutul 72, dar Barbu aducea victoria în tabăra piteşteană în minutul 81. De multe ori această echipă ne amintea de Argeşul din anii `70. În etapa a patra la Piteşti a sosit Dinamo, însă încă de la pauză Crivac şi Bârdeş făcuseră deja diferenţa. Meciul de la Târgovişte a fost unul foarte important. Barbu a fost eroul partidei. A înscris trei din cele patru goluri ale nostre însă în tribună coreenii erau deja cu ochii pe el.

Şi Jean a plecat în Coreea pentru 1,2 milioane de dolari. Jean lăsa echipei 6 goluri. Într-o noapte de iarnă Dobrin şi Vali Ilinca îl aşteptau pe Barbu pe Otopeni. Acesta se întorcea acasă dând practic aripi echipei alb-violete. În ultima etapă a turului scor fluviu cu Bacăul 4-0. Un meci care a fost pe punctul de a fi oprit din cauza ceţei. Sezonul `98 a fost unul splendid pentru argeşeni. La Târgovişte în meciul de cupă, FC Argeş se califica în dauna Stelei. Tribunele Stadionului Chindia au fost umplute până la refuz. Steaua a avut un început bun. Experienţa ei europeană se vede; în minutul 41 Steaua care rămăsase în 10 după eliminarea lui Regekampf primeşte primul gol de la Barbu. Portarul Stelei, Ritli, este şi el eliminat după un fault dur la Barbu, iar apoi la cabine intră şi Diţă care vede şi el roşu. Lovitură de teatru! Hrib egalează cu puţin înainte de încheierea prelungirilor. Urmează 2 reprize de câte 15 min în care nu se înscrie şi se ajunge astfel la loviturile de departajare. Vintilă respinge la Cătălin Munteanu; Barbu marchează. Respinge din nou Vintilă la Dennis Şerban dar şi Nae parează şutul lui Crivac! Rotariu şi Schumacher marchează. Din nou respinge Vintilă la Hrib şi Bălaşa marchează: 3-1!

În sezonul 1998-1999, FC Argeş Dacia, căci așa se numea după venirea companiei Dacia ca principal sponsor al echipei, a revenit după o pauză de 17 ani înapoi în competiţiile europene, grație terminării pe locul 3 în sezonul precedent. În Cupa UEFA, în primul tur de calificare, F.C. Argeș i-a eliminat pe azerii de la Dinamo Baku, 5-1 şi 2-0. În cel de-al doilea tur al calificărilor, argeșenii au dat peste formația turcă Istanbulspor, de care au trecut cu 2-0 şi 2-4. În primul tur de pe tabloul principal al Cupei UEFA, piteștenii au dat peste Celta Vigo, una din cele mai bune formații ale Europei din perioada respectivă. Piteștenii au fost demoloați. Dacă în primul meci, în Trivale, piteștenii au pierdut la limită, 0-1, în retur, aceștia au fost zdrobiți cu scorul de 7-0.

Alb-violeţii au alte două sezoane remarcabile, 1999-2000 şi 2000-2001 şi se vor situa pe locul 5 în ambele ediţii. După câteva sezoane reuşite, urmează o perioadă de mediocritate, cu clasări în a doua jumătate a ierarhiei; 2001-2002 locul 10, 2002-2003 locul 11, 2003-2004 locul 10, 2004-2005 locul 10, 2005-2006 locul 12. În aceşti ultimi 5 ani, singurele momente demne de remarcat ar fi două semifinale ale Cupei României în 2002-2003 (2-1 şi 0-4 cu FC Naţional) şi 2003-2004 (1-0 şi 0-2 cu Dinamo).

Sezonul 2006-2007 a fost unul pe care mult timp nu-l vom uita, care a dus în final la retrogradarea echipei în al doilea eşalon fotbalistic. FC Argeş a încheiat penultima în clasament, a înregistrat 20 de înfrângeri, a avut penultimul atac, cu doar 23 de goluri marcate. În anul imediat următor, Ionuţ Badea preia “cârma echipei”, devenind cel mai tânăr antrenor al echipei FC Argeş. După o evoluţie remarcabilă, FC Argeş câştigă seria a doua a Ligii a II-a, cu 79 de puncte (a pornit cu o penalizare de un punct).

Noul sezon avea să fie unul pe care niciun suporter alb-violet nu-l va uita prea curând, şi asta nu datorită rezultatelor obţinute, ci pentru că FC Argeş va retrograda din nou, de data aceasta pentru faptele de corupţie ale patronului clubului, Cornel Penescu. Piteştenii au avut rezultate bune în acest sezon, dar nu putem fi siguri de corectitudinea acestora, pentru că Penescu a recunoscut că a oferit bani arbitrilor la unele meciuri. Putem aminti dubla victorie cu Rapid Bucureşti (3-1 în Giuleşti şi 1-0 în Trivale, 5-2 cu Dinamo Bucureşti, 1-0 la FC Vaslui, 3-2 cu Oţelul Galaţi după ce la pauză oaspeţii conduceau cu 2-0. Clubul argeșean s-a confruntat în sezoanele următoare cu mari probleme financiare, iar la finalul sezonului 2012/2013, FC Argeş a intrat în faliment și a fost exclusă din toate competițiile.

FC Argeș 1953

Un an mai târziu, în vara lui 2014, FC Argeş s-a reînființat sub denumirea de FC Argeş Pitești 1953, la iniţiativa fostelor glorii ale clubului și a suporterilor. Echipa a activat timp de două sezoane în Liga a IV-a Argeș. La finalul sezonului 2015/2016, FC Argeș Pitești 1953 a câștigat Liga a IV-a Argeș, a câștigat și dubla de baraj împotriva campioanei județului Olt, Recolta Stoicănești, obținând astfel promovarea în Liga a 3-a pentru sezonul 2016/2017. Din păcate, costurile mult prea ridicate pentru susținerea unui sezon în cel de-al treilea eșalon al fotbalului românesc, dar și alte obstacole apărute, obstacole ce nu ar trebui să aibe legătură cu fotbalul, au făcut ca echipa să nu poată participa în noul sezon al Ligii a 3-a și să își suspende activitatea la nivel de seniori. În prezent activează doar la nivel de juniori, acolo unde echipa antrenată de fostul atacant al Argeșului, Adrian Dulcea, a ieșit campioană județeană.

Renașterea

În 2012, pe când se previziona sfârșitul clubului piteștean, autoritățile locale au înființat SCM Pitești, echipă ce își propunea preluarea brandului FC Argeș și continuarea istoriei acestuia, idee agreată de toți suporterii. Din păcate, după promovarea în Liga a 3-a, echipa a fost abandonată în întuneric de autoritățile locale ale vremii. Abia peste 4 ani, în 2017, echipa și-a câștigat seria în Liga a 3-a și a promovat în Liga a 2-a. Astfel, în data de 15 iunie 2017, Consiliul Local Pitești a aprobat în unanimitate alocarea sumei necesare pentru achiziționarea brandului FC Argeș. Pe 17 iunie ANAF a acceptat oferta de cumpărare. Peste câteva zile primăria a transmis ultima siglă folosită, brandul și palmaresul către SCM Pitești, aceasta devenind oficial FC Argeș. După promovarea echipei în eșalonul secund al fotbalului românesc în sezonul 2016-2017, argeșenii au petrecut 3 ani în liga secundă. FC Argeș a reușit promovarea în prima divizie la capătul sezonului 2019-2020, după 11 ani de pauză. Piteștenii au obținut în extremis promovarea, după ce Rapid a egalat-o pe Turris-Oltul Turnu Măgurele în al șaptelea minut al prelungirilor, scor la care teleormănenii au rămas în liga secundă, iar FC Argeș a promovat direct.

La revenire, Piteștenii au fost apăsați de presiunea primei ligi iar până în etapa 17, echipa se afla mai mereu pe locurile retrogradabile. Urmează însă o serie impresionantă de 11 meciuri fără înfrângere și, după ce a petrecut o bună parte a sezonului în zona de jos a clasamentului, echipa începea să spere chiar la un loc de play-off. Argeș termină totuși sezonul regular pe locul 7 cu 40 de puncte, la 2 puncte de ultimul locul de play-off. În play-out, Piteștenii se mențin mai mereu pe locul 2 care ducea în barajul pentru Europa Conference League, însă pierd în ultima etapă și se clasează la finalul sezonului pe locul 5 din play-out (locul 11 la general) și ratează o posibilă participare în cupele europene.

 

STADION

 

STADIONUL ȘTRAND

În anul 1935, Ion Antonescu, pe atunci general şi comandant al Diviziei 3 Infanterie şi al Garnizoanei Piteşti, a iniţiat, cu concursul Primăriei, construirea şi amenajarea unui stadion cu toată dotarea necesară, alegându-se zăvoiul de pe malul drept al râului Argeş, cuprins între vechile străzi Sfânta Vineri şi Râurilor, unde era loc viran.

Planul de ansamblu al lucrărilor acestui parc cuprindea: ştrandul şi plaja, bazinul de înot, stadion pentru fotbal şi atletism, terenuri de tenis, volei şi baschet, patinoar, lac pentru canotaj şi poligon de tir. Întrucât volumul lucrărilor era foarte mare şi nu se dispunea de banii necesari, comandantul Garnizoanei şi Primăria au hotărât să se înceapă construirea ştrandului şi patinoarului. Primăria a pus la dispoziţie banii şi materialele iar Regimentul I Vânători, mâna de lucru.

În lunile mai şi iunie 1935 au fost amenajate ştrandul şi plaja (cu 34 de cabine pentru public), iar în septembrie a început amenajarea lacului cu utilaje de la Moara Progresul. Anul următor, 1936, din mai până în luna septembrie a început campania de lucru la stadion. Aici au lucrat militari şi elevi care au realizat un mare volum de lucrări: amenajarea terenului de fotbal şi a pistei de atletism, a tribunei de lemn pe latura de vest, un teren de tenis.

Ştrandul, denumit Negru Vodă, a devenit un căutat loc de sport şi promenadă pentru piteşteni. Inundaţiile din vara anului 1941 au provocat mari pierderi, distrugând parcul şi stadionul.

În perioada mai-septembrie 1943 au început lucrările de reamenajare, lucrări efectuate de un detaşament de 60 de militari, sub comanda locotenent-colonelului Valentin Petrov. Au fost construite din nou 72 de cabine şi un bufet pe plajă, s-au refăcut toate terenurile de sport şi s-a reconstruit tribuna de la terenul de fotbal, din lemn, cu o capacitate de 360-400 de locuri, ridicându-se un dig protector împotriva apelor râului Argeş.

Prin decizia nr. 36276 din 7 februarie 1944, Ministerul Afacerilor Interne aprobă Regulamentul de organizare, dezvoltare, funcţionare şi întreţinere a stadionului şi ştrandului comunal Piteşti. Se menţionează că stadionul cuprinde: teren de fotbal cu dimensiuni mijlocii regulamentare, cu tribune pentru spectatori şi o lojă pentru oficialităţi, pistă pentru alergări, locuri pentru tenis, locuri pentru volei, baschet şi aparate pentru gimnastică. Taxele percepute pentru stadionul de fotbal erau de 5.000 lei pentru meciuri între echipe româneşti şi 15.000 lei pentru meciuri cu echipe străine.

Stadionul din Ştrand va fi împrejmuit în vara anului 1947, cu sprijinul celor 16 comune din plasa Piteşti, care au contribuit cu materialele necesare.

Începând cu anul 1945, aici au jucat Sporting Club Piteşti şi C.F.R. Piteşti. Acest stadion a fost un adevărat simbol al fotbalului piteştean, aici având loc meciuri memorabile. Şi tot aici a început să joace şi Dinamo Piteşti până la construirea stadionului actual Nicolae Dobrin, fost 1 Mai.

 

STADIONUL NICOLAE DOBRIN

Stadionul a apărut dupa ce, în 1962, Dinamo Piteşti a promovat pentru prima dată în Divizia A, iar necesitatea unei noi arene, mai moderne, devenise un lucru firesc. Echipa evolua pe terenul din Ştrand, construit în 1936, şi s-a considerat că merită, pentru Divizia A, un stadion nou. Primăria şi Armata au început amenajarea gropii de lângă cimitir şi, după mai bine de un an de muncă, stadionul a fost gata la începutul anului 1964. Noul stadion a fost numit “1 Mai”.

Inaugurarea a avut loc pe 2 mai 1964, cu un meci amical disputat între Dinamo Piteşti şi Spartak Sofia, scor 3-0 pentru alb-violeţi. În continuarea manifestărilor prilejuite de prezentarea noii arene pe care FC Argeş urma să joace, piteştenii au mai disputat şi alte partide amicale în compania unor adversari foarte puternici, cum ar fi Bonsucceso Rio de Janeiro, scor 2-1, Lazio Roma, scor 2-1 şi Szeged, scor 3-2.

De-a lungul anilor, arena din Trivale a cunoscut câteva etape de modernizare: a fost instalată pista de atletism, au fost amenajate vestiarele, tunelul de acces şi spaţiul destinat băncilor de rezerve. Până la Revoluţie au fost înălţate tribunele şi a început amenajarea tribunei a II-a, care nu a fost finalizată nici până în prezent. După 1989, prima modificare a fost cea a numelui stadionului. S-a renunţat la denumirea de “1 Mai” şi s-a apelat la cea de “Municipal”, asta până când Consiliul Local a aprobat ca arena din Trivale să poarte numele celui care a făcut mare acest club, Nicolae Dobrin.

Modernizările au continuat, au fost instalate scaune, moment în care capacitatea se reduce de la 17 500 la 15 000 de locuri. Anii 2000 aduc reamenajarea Centrului de Copii şi Juniori care primeşte numele de “Leonte Ianovschi”. A fost schimbată tabela de scor, gazonul de asemenea a fost înlocuit. Pe 25 mai 2008 a fost inaugurată instalaţia de nocturnă, care este compusă din şase stâlpi, unică în ţara noastră.

Recordul de asistenţă a fost stabilit în anul 1979 când 28 000 de suflete s-au înghesuit pentru a vedea meciul dintre FC Argeş şi Nottingham Forest din turul II al Cupei Campionilor Europeni.

 

Data înfiinţării: 6 august 1953

Culori: alb-violet

Stadion: “Nicolae Dobrin”, capacitate 16.500 locuri

Prima participare în Divizia A: 1961-1962

Campioană a României: 1971-1972, 1978-1979

Locul II: 1967-1968, 1977-1978

Locul III: 1972-1973, 1979-1980, 1980-1981, 1997-1998

Locul IV: 1965-1966, 1982-1983

Finalistă a Cupei României: 1964-1965

Semifinalistă a Cupei României: 1997-1998, 2002-2003, 2003-2004

Finalistă a Cupei Balcanice: 1985 şi 1988

Trofee şi cupe câştigate:

  • Cupa “Telemagazin” – Marseille (Franţa), 1966
  • Cupa AFKEN – Zair
  • Cupa Panoniei – Iugoslavia, 1971
  • Cupa Cyrus cel Mare (Iran), 1971
  • Cupa Steaua – 1983
  • Cupa Drobeta 2000 – 1984
  • Trofeul Constanţa – 1985
  • Cupa “Sportul Studenţesc” 70 ani – 1986
  • Cupa “Pleven” – Bulgaria, 1990
  • Cupa Municipiului Piteşti – 1995 şi 1997
  • Cupa Stalinskaya – Sibiu, 2000 (fotbal în sală)
  • Norcia Winter Cup – 2002