15 ani de la dispariția marelui jucător Nicolae Dobrin – Ziua în care a apus o stea

S-au scris și se vor mai scrie zeci, sute, mii de pagini despre Dobrin, s-au scris cărți, dar parcă se află și acum printre noi. Marele, inegalabilul său talent cu greu mai poate fi găsit astăzi în lumea fotbalului. Dobrin a rămas și va rămâne al nostru, al argeșenilor, cel mai bun și cel mai valoros fotbalist, o adevărată stea a Piteștiului, un zeu al fotbalului, un adevărat geniu.

A fost iubit nu numai de argeșeni, ci de o țară întreagă, pentru că ceea ce făcea el cu mingea în teren era ceva ireal, era o adevărată artă.

A fost idolul tribunelor, al miilor, zecilor de mii de spectatori care veneau să-l vadă și să-și umple sufletele de bucurie. Dobrin a fost un nonconformist care a jucat pentru ei, încercând să le ofere ce știa el cel mai bine și mai frumos.

Și știa cel mai bine, jucând cu capul sus, driblând ireal, șutând atunci și unde nu se aștepta nimeni, dându-i mingii rotunde o traiectorie nebănuită. Vorba lui Fănuș Neagu: În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafirii în palmă, căci el este toreadorul răsfățat de soartă și de noroc, iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur!

A fost desemnat de 3 ori cel mai bun jucător român al anului (1966, 1967, 1971) și în anul 1977 (rezultatul nu a fost validat).

A învins împreună cu colegii săi de la FC Argeș, marea echipă a Realului din Madrid (Cupa Campionilor Europeni), Valencia (în Cupa UEFA) și a eliminat FC Sevilla (Cupa Orașelor Târguri), atrăgând atenția unanimă a specialiștilor, prin jocul său tehnic, spectaculos, eficient și plin de fantezie.

S-a tot vorbit de interesul major al președintelui lui Real Madrid de a-l transfera pe Dobrin la echipa sa și de impresia deosebită pe care a lăsat-o acesta pe stadionul Realului (la retragerea lui Gento).

Nu s-a putut însă transfera, Dobrin fiind considerat de către Ceaușescu un Bun Național. Dobrin a avut oferte din: Germania (Bayern Munchen), Belgia, Franța etc, dar n-a fost să fie!

Dobrin a rămas la Pitești și va rămâne pentru totdeauna Prințul din Trivale, unicat al fotbalului românesc, fotbalist de talie internațională, un geniu, un fenomen al fotbalului, cu un suflet curat.

Dobrin, ce fotbalist! A fost excepțional! Am auzit că a murit! Îmi pare rău spunea marele jucător portughez Eusebio.

Din păcate, marele, inegalabilul Nicolae ”Gicu” Dobrin a plecat dintre noi prea devreme, pe 26 octombrie 2007.

Ceremonia funerară a durat aproape 5 ore. Parcă și cerul a plâns, o ploaie puternică fiind practic de neoprit. Cântecul magic al naiului Maestrului Gheorghe Zamfir l-a însoțit pe Prințul din Trivale pe ultimul său drum de la Catedrala fotbalului argeșean (Arena din Trivale) către locul de veci.

La 29 octombrie 2007, în ședința Senatului României, poetul Adrian Păunescu a susținut o declarație in memoriam Nicolae Dobrin. În SUA, în ziarul New York Magazine Nr. 542 din 31 octombrie 2007, unul dintre articolele principale se intitula ”Prințul nu mai e printre noi”.

Dar Dobrin este nemuritor. Numele său este rostit cu venerație și astăzi de către spectatorii echipei FC Argeș, dar și de către iubitori ai fotbalului din România. Iar trofeul pentru cel mai bun fotbalist al anului îi poartă numele marelui nostru jucător.

Recent, la 4 mai 2021, o prestigioasă publicație sportivă din Italia, Calciomercatto, îl consideră pe Dobrin al nostru ”Cel mai bun fotbalist român din toate timpurile”. Era mijlocașul complet, cu o tehnică rafinată, depășind ușor adversarii și lovind mingea cu ambele picioare scria în continuare.

Acum 15 ani a apus o stea, dar numele Prințului din Trivale, Inegalabilul, Unicul, Geniul, Fenomenul Fotbalului, Dobrin va rămâne pentru totdeauna în memoria celor care l-au văzut jucând.

Să ne amintim de clipele frumoase pe care ni le-a dăruit, să nu-l uităm și să-l prețuim ca pe un erou al Argeșului, al fotbalului românesc. Rămâne ca și jucătorii de astăzi ai echipei pe care a slujit-o din teren (FC Argeș) timp de 20 de ani, de la o vârstă fragedă (14 ani și 10 luni), pentru care a jucat în 409 meciuri în Divizia A și a înscris 106 goluri, să ajungă acolo unde FC Argeș a fost…

Să-i mulțumim lui Dobrin că a existat, să nu-l uităm și să vărsăm o lacrimă pentru el.

Sevastian Tudor