Constantin Radu I, extrema care a făcut Piteștiul să creadă

Astăzi se împlinesc șase ani de la dispariția lui Constantin Radu I, unul dintre fotbaliștii care au dat formă, viteză și curaj primei mari generații din istoria lui FC Argeș. Pentru cei care l-au văzut jucând, a fost „Tache”. Pentru prieteni și suporteri, „Burtilă”. Pentru istoria clubului, rămâne unul dintre oamenii care au pus umărul, golul și sufletul la primul titlu de campioană al Piteștiului.

Născut pe 5 ianuarie 1945, la Pitești, Constantin Radu a fost unul dintre fotbaliștii descoperiți și formați de marele Leonte Ianovschi. Nea Lenci l-a văzut jucând, l-a luat de mână, i-a spus „Tache” și l-a dus direct la antrenament. Acolo, printre alți puști care aveau să devină nume grele pentru fotbalul argeșean, se aflau Nicolae Dobrin, Constantin Olteanu, Noni Cârciumărescu, Ion Prepurgel și Biță Ștefănescu. „Extremă scrie pe tine”, i-ar fi spus Ianovschi. Și nu s-a înșelat. Radu I avea tot ce îi trebuie unei extreme adevărate: viteză, dribling, centrare, curaj și instinct. Nu era doar un jucător de bandă, ci un fotbalist care putea schimba ritmul unei faze. Avea plecare bună, intra în duel fără teamă, știa să centreze și, când era nevoie, apărea la finalizare.

A debutat în Divizia A la doar 18 ani, în sezonul 1964/1965. În primul an a jucat puțin, dar destul cât să se vadă că FC Argeș avea în față un fotbalist de cursă lungă. De acolo, Radu I avea să devină o prezență constantă în primul 11 al echipei. Timp de peste un deceniu, a fost unul dintre oamenii pe care Argeșul s-a putut baza. A jucat 12 ani pentru clubul care l-a format. A strâns aproape 250 de meciuri în prima divizie pentru FC Argeș și a marcat 63 de goluri. Pentru o extremă, într-un fotbal mai dur, mai închis și mai puțin generos cu cifrele ofensive decât cel de astăzi, aceste date spun enorm.

Unul dintre primele mari momente ale lui Constantin Radu în tricoul alb-violet a venit în Cupa Orașelor Târguri, în dubla cu Toulouse. În tur, francezii câștigaseră cu 3-0. Pentru mulți, calificarea părea aproape imposibilă. Dar la Pitești, imposibilul a fost împins până în minutul 90. În retur, FC Argeș conducea cu 4-1. Francezii erau încă în avantaj datorită golului marcat în deplasare. Radu I făcuse un meci uriaș, poate cel mai bun al său de până atunci. Marcase de două ori, dar gândul că echipa poate rata calificarea îi apăsa sufletul. În minutul 90, a executat cornerul din care Mircea Țurcan a înscris golul de 5-1. A fost golul unei calificări spectaculoase, una dintre acele seri care au intrat definitiv în memoria clubului.

Apoi a venit sezonul 1971/1972, anul în care FC Argeș a devenit campioana României pentru prima dată. Un sezon care a schimbat definitiv locul clubului în fotbalul românesc. Constantin Radu a fost om important în acea echipă. A jucat 27 de meciuri din 30 și a marcat 9 goluri. A format, alături de Nicolae Dobrin și Radu Jercan, un trio ofensiv care a dat Argeșului imaginație, mobilitate și forță.

Titlul din 1972 a dus FC Argeș în Cupa Campionilor Europeni, acolo unde Piteștiul avea să întâlnească Real Madrid. În tur, în Trivale, Argeșul a câștigat cu 2-1, într-una dintre cele mai mari victorii din istoria clubului. Returul s-a jucat pe Santiago Bernabéu, în fața a zeci de mii de spectatori. La Madrid, Constantin Radu a marcat golul echipei noastre. Un gol care, pentru câteva minute, a adus liniște pe Bernabéu și a ținut vie speranța unei calificări uriașe. Din păcate, Realul a câștigat până la urmă cu 3-1 și a mers mai departe.

În povestea lui Constantin Radu există și un „ce-ar fi fost dacă” dureros. În 1968, FC Argeș a fost foarte aproape de un alt moment uriaș. Meciul cu Steaua, disputat pe vechiul 23 August, putea schimba istoria campionatului. La 1-1, spre final, Radu I a avut în față o șansă imensă. A rămas singur cu portarul, a șutat, dar mingea s-a dus pe lângă poartă. Meciul s-a terminat egal, iar titlul a fost pierdut la golaveraj. Ani la rând, acel moment l-a urmărit. Nu pentru că suporterii nu l-ar fi iubit, ci pentru că marile caractere simt cel mai tare ocaziile pe care le scapă.

Din păcate, fotbalul i-a luat mai devreme decât ar fi trebuit ceea ce iubea cel mai mult. Un accident grav, suferit într-un meci de pregătire cu Steagul Roșu Brașov, i-a frânt cariera. Avea 32 de ani. Adunase 12 ani în slujba lui FC Argeș și încă mai avea fotbal în el. Dar o fractură dură, deschisă, i-a schimbat drumul. A încercat să revină. A mai jucat la Muscelul Câmpulung, acolo unde a contribuit la promovarea echipei în Divizia B, în 1977.

Constantin Radu a fost și internațional român. A jucat pentru echipa națională de 3 ori și a marcat un gol împotriva Marocului, în 1972.

După retragere, Constantin Radu a rămas aproape de fotbal. A îmbrățișat cariera de antrenor și a lucrat la Centrul de copii și juniori al lui FC Argeș. Mai târziu, l-a urmat pe bunul său prieten Nicolae Dobrin la școala de fotbal a acestuia.

A fost un om care și-a iubit familia, clubul și județul. Soția sa, Ana, a povestit peste ani despre dragostea lui pentru FC Argeș, o dragoste transmisă mai departe în familie, către cei doi fii ai săi, Dragoș și Răzvan. Pe 16 mai 2020, Constantin Radu I s-a stins la 75 de ani, după o grea suferință. Fotbalul argeșean pierdea atunci încă un Campion.

Odihnească-se în pace! Vulturii nu mor niciodată, ei doar zboară mai sus.

Articol redactat de Alexandru Florin Fieraru în cadrul proiectului Istoria Viola by VULTURO.