Învingătoare și… învinsă în același timp!

Astăzi se împlinesc 54 de ani de la returul partidei dintre FC Argeș și Göztepe Izmir, din Cupa Orașelor Târguri (actuala UEFA Europa League). În tur fusese 3-0, astfel că Argeșul avea o misiune foarte grea pentru a obține calificarea. Romulus Balaban scria în Ziarul Sportul următoarea cronică:

„Debitul cu care piteştenii s-au întors de la Izmir (trei goluri diferenţă) n-a putut fi anulat, cu tot elanul furibund manifestat ieri de băieţii lui Bălănescu şi Mladin. S-a opus un adversar cunoscător al meseriei, o echipă robustă şi calmă în condiţii de mare tensiune emoţională, capabilă să se apere şi să atace simplu, lucid şi viguros. Publicul din Piteşti a reţinut ceva dintr-un articol al nostru, aşteptându-şi echipa cu steaguri larg desfăşurate (de culorile clubului), dar ne-a dovedit prin tăcerile sale prelungi că nu ştie să atingă treapta îmbărbătărilor frenetice, fiind dominat de evoluţia rezultatului şi nu de legile, mult mai fine, ale psihologiei jucătorilor. Aplaudăm totuşi acest pas înainte.

Partida are un început deconcertant. În minutul nouă, Ertan primeşte aproape de centrul terenului un balon respins de Vlad. Înaintează şi, de la aproximativ 25 de metri, expediază un şut banal, un şut de servici (cum se numesc acele acţiuni făptuite de mântuială), portarul Niculescu atinge mingea şi cu gestul următor o introduce in plasă. Stupefacţia şi amărăciunea consecutive slăbesc arcul voinţei fotbaliştilor noştri. Toată echipa devine, probabil spontan, mai circumspectă, liniile ei se retrag (doar Kraus şi Nuțu au plasamentul unor vârfuri) şi, astfel, presiunea din faţa porţii excelentului Ali devine aproape virtuală. Piteştenii îşi pregătesc atacurile după formule complicate, fără să elimine adversari, cu pase inutile, ca nişte oameni care vorbesc mult fără să afirme mai nimic. Prepurgel, Olteanu şi Barbu (admirabili pentru muncă) servesc greşit înaintaşii, care, la rândul lor, trimit câteva şuturi violente fără să nimerească acea ţintă de 7,32 x 2,44 denumită „poarta“ (Dobrin min. 21, Olteanu min. 28, Kraus min. 32 şi 36). În acest răstimp, alarma sună deseori şi în careul nostru, deoarece ofensiva lui Göztepe se desfăşoară tot aşa de coerent şi de primejdios precum văzusem în jocul de la Izmir. Nihat, Fevzi, Gürsel şi Halil, foarte inteligent, susţinuţi de mijlocaşul Ali Ihsan, combină iscusit, se infiltrează în orice zonă favorabilă şi trag neliniştitor de puternic (Fevzi în min. 89, Nihat în min. 43 etc.). Se afirma că fotbaliştii turci nu sunt obişnuiţi cu gazonul, mai ales cu gazonul umed şi că vor fi afectaţi In aceata condiţii. Presupunerea s-a dovedit a fi o almplă gogoriţă (ca atâtea altele care circulă în fotbalul nostru), o tehnică bună nu se dereglează, rămânând vizibilă şi în condiţii mai puţin stereotipe.

Începutul reprizei secunde a semănat, probabil, cu ceea ce denumim printr-un termen moştenit din mitologie, o încleştare homerică. Cele două echipe s-au luptat minute în şir la limita dintre bărbăţie şi duritate. În min. 66 Mehmet II a atins cu mâna mingea expediată de Jercan şi Prepurgel a înscris din lovitură de la 11 metri. Egalitate. Peste 120 de secunde Jercan centrează şi Caglayan, buimăcit, deviază balonul în plasă, 2-1. O suită de faze excelente (întrerupte numai de incursiunea lui Fevzi din min. 65 — terminată cu un şut bombă, deviat de Niculescu şi scos din poartă de către Ivan), culminează cu acţiunea dezvoltată de Dobrin şi Nuţu (a fentat portarul, dar neavând unghi i-a pasat lui Jercan) şi finalizată de extrema stângă: 3-1. Era pe stadion atâta speranţă, încât se mai luminase parcă şi cerul. Asaltul a continuat, dar optimismul avea să sece în min. 77. Göztepe mai conta pe un singur jucător în faţă, pe Fevzi. O minge repusă de apărătorii turci ajunge la acest izolat, care izbutește să se debaraseze simplu, chiar de la linia de centru de cei doi paznici ai săi, Vlad şi Barbu, visători într-un moment nepotrivit. Favzi a alergat singur până în careu şi a înscris cu un şut sec, ca un text de sentinţă.

Drept încheiere, iată declaraţia antrenorului turc Agnan Silvari: „După meciul de azi apreciez mai mult echipa FC Argeş, pentru elementele de fotbal modern pe care le-a arătat. Am să remarc, că nici acum n-a avut şansă. Noi am jucat bine, dar am fi jucat şi mai bine pe un teren uscat. Pe lângă calificare, mă bucură că am câştigat în România o echipă prietenă.” Acestea fiind zise, părăsim, deci, încă o competiţie oficială. Deşi în doze repetate, nu ne putem arăta imunizaţi la drojdia amărăciunii.”

Stadion 1 Mai, Piteşti , teren alunecos, timp rece, burniţă, spectatori aproximativ 8000. A condus excelent brigada de arbitri grad compusă din Leonida Vauvakopulos (centru), Adamchis Ioanis şi Discopulos Constantin.
FC Argeș: Niculescu – Păciulete, Barbu, Vlad, Ivan, Prepurgel, Olteanu, Nuțu, Kraus (Radu min. 46), Dobrin, Radu (Jercan min. 46),
Göztepe Izmir: Ali – Mehmet II, Caglayan, Huseyn, Mehmet I (Sabahatin, min. 5), Ali Ihsan, Nihat, Ertan, Fevzi, Gürsel, Halil.