Ion Țîrcovnicu: din Ștefan cel Mare în Trivale, a sfințit ambele blazoane

Pe 4 aprilie, FC Argeș și Dinamo se vor întâlni din nou în acest sezon. Un meci cu miză, cu tensiune, cu istorie. Dar puțini știu povestea lui Ion Țîrcovnicu, un fotbalist care a strălucit în tricourile ambelor cluburi și care pe 7 aprilie ar fi împlinit 90 de ani. „Oană”, așa cum era poreclit, a fost un amestec de rafinament bucureștean și dârzenie argeșeană.

Înainte de a fi omul Argeșului, Țîrcovnicu a fost unul dintre constructorii marii echipe a lui Dinamo de la începutul anilor ’60. Format de legendarul Dumitru Bacinschi pe maidanele din jurul Șoselei Olteniței, a început fotbalul în 1954 la Constructorul București, în Divizia B. În 1955 a mers la Progresul CPCS București, tot în liga secundă. Un an mai târziu a semnat cu Progresul București, unde a debutat în Divizia A pe 2 aprilie 1956, sub comanda antrenorului Gheorghe Nicolae, într-o înfrângere cu 2–1 pe teren propriu în fața echipei Flamura Roșie Arad, meci în care a marcat golul echipei sale. Ulterior, a mers pentru o scurtă perioadă la Dinamo 6 București (s-a mai numit Dinamo Obor sau Victoria București), apoi a jucat un sezon pentru Dinamo Cluj și două sezoane pentru Dinamo Bacău.

În 1960, Țîrcovnicu a semnat cu Dinamo București. S-a integrat rapid într-o echipă care avea să scrie istorie. În primul său sezon la Dinamo, a înscris 11 goluri — un record impresionant pentru un mijlocaș. Dar recompensa cea mai mare a venit în sezonul următor: primul titlu de campion. Apoi al doilea. Apoi eventul din 1963-1964, o realizare rară în fotbalul românesc al epocii. La Dinamo, Țîrcovnicu s-a remarcat și în meciurile europene. A marcat golul victoriei cu Motor Zwickau, campioana Germaniei Democrate (R.D.G.), și a prins unul dintre cei mai spectaculoși adversari ai epocii: Real Madrid. „Oană” a marcat golul dinamoviștilor din înfrângerea (1-3) de la meciul tur, disputat pe stadionul 23 August. Pentru Real marcau atunci Félix Ruiz, Di Stéfano și Gento.

În 1965, Țîrcovnicu face un pas surprinzător: după ce începuse sezonul la București, se transferă la Dinamo Pitești. Legătura lui Țîrcovnicu cu Piteștiul este marcată de un simbolism aparte. El a fost pe teren, în tricoul bucureștenilor, în primul meci din istoria echipei noastre în Divizia A: celebrul Dinamo Pitești – Dinamo București 3-4, din 1961. În timpul primului său sezon petrecut la Pitești, echipa a ajuns în finala Cupei României, antrenorul Virgil Mărdărescu folosindu-l pe tot parcursul meciului în înfrângerea cu 2–1 în fața echipei Știința Cluj. A jucat toate meciurile în campania Cupei Orașelor Târguri 1966–67, în primele două runde Dinamo Pitești a eliminat pe Sevilla și Toulouse. Piteștenii au fost învinși în runda a treia cu 1–0 la general de Dinamo Zagreb, care a câștigat în cele din urmă competiția. Era prima campanie europeană a echipei noastre.

Țîrcovnicu a jucat un meci amical pentru România pe 9 octombrie 1963, când antrenorul Silviu Ploeșteanu l-a folosit ca titular într-o remiză 0–0 împotriva Turciei. De asemenea, a apărut în două meciuri pentru Echipa Olimpică a României. Acestea au fost o victorie amicală cu 2–1 împotriva Iugoslaviei, în care a marcat primul gol al României, și o înfrângere cu 3–2 în fața Danemarcei, în preliminariile pentru Jocurile Olimpice de vară din 1964.

Retras chiar de ziua lui, pe 7 aprilie 1968, Țîrcovnicu ne-a lăsat o lecție de profesionalism. A lăsat în urmă o echipă care știa deja cum să bată mari nume ale fotbalului european, dar și cum să joace finale. A adunat peste 200 de meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc. La retragere, declara: „Fără modestie, perseverență în pregătire și multă, multă pasiune nu vei putea progresa pe măsura calităților de care dispui. Nu-mi aduc aminte să fi ieșit vreodată de pe teren cu tricoul uscat.”

A plecat dintre noi pe 10 martie 2003. Odihnească-se în pace!