Primele pagini din povestea lui Nicolae Dobrin

Există fotbaliști care câștigă meciuri, fotbaliști care câștigă trofee și fotbaliști care câștigă pentru totdeauna inimile oamenilor. Nicolae Dobrin le-a făcut pe toate. Au trecut 19 ani de când ne-a părăsit. Generațiile s-au schimbat, fotbalul s-a transformat, iar Piteștiul se pregătește pentru un nou stadion. Un lucru a rămas însă neschimbat: Nicolae Dobrin continuă să rămână viu în inimile noastre, fie că l-am cunoscut sau doar am auzit povești despre magia sa.

Astăzi, în ziua în care îl comemorăm, ne întoarcem la începuturile poveștii sale. Nicolae Dobrin s-a născut pe 26 august 1947, la Pitești, într-o casă de pe strada Gheorghe Șincai, nu departe de râul Argeș. Primele sale terenuri de fotbal au fost maidanele orașului, locurile în care copiii transformau fiecare petic de pământ într-un stadion. Cel mai cunoscut dintre ele era „Maracana”. Acolo, puștiul cu păr blond juca adesea desculț, pe nisipul încins, care îl obliga să gândească repede, să paseze, să dribleze și să găsească soluții înainte ca adversarii să-i poată lua mingea.

În aprilie 1958, talentul său a fost remarcat de Leonte Ianovschi, omul care l-a adus la juniorii lui Dinamo Pitești. Ani mai târziu, antrenorul avea să povestească despre copilul pe care îl descoperise la numai 10–11 ani. Deși lucrase cu mii de tineri fotbaliști, mărturisea că nu mai întâlnise un asemenea talent, capabil să facă lucruri extraordinare cu mingea de la o vârstă atât de fragedă.

Primăvara anului 1962 ne oferă unul dintre primele repere documentare ale ascensiunii lui Nicolae Dobrin. Pe 18 martie, Dinamo Pitești evolua în deplasare împotriva lui Dinamo București, în prima etapă a returului campionatului. Prima echipă obținea un rezultat important, 2-2, după ce condusese cu 2-0, într-o partidă disputată pe un teren dificil, în fața a 8.000 de spectatori. În aceeași zi, echipa de tineret a Piteștiului învingea formația similară a bucureștenilor cu 1-0, prin golul marcat de Butnaru în minutul 28. În formula de joc a argeșenilor apărea și numele unui copil de numai 14 ani: Nicolae Dobrin.

Dar poate și mai impresionantă decât simpla sa prezență în echipă este aprecierea făcută în acea perioadă de antrenorii Vasile Ștefan și Tănase Dima. Într-un interviu acordat ziarului local Secera și Ciocanul, cei doi vorbeau despre preocuparea clubului pentru formarea noilor generații de fotbaliști și îl evidențiau pe tânărul Nicolae Dobrin. La doar 14 ani, acesta era prezentat drept „o adevărată speranță a fotbalului argeșean”.

Puțin peste trei luni mai târziu, Nicolae Dobrin avea să stabilească un record istoric. Pe 1 iulie 1962, Dinamo Pitești disputa ultimul meci al sezonului de primă divizie, în deplasare, împotriva Științei Cluj. Situația din clasament nu era una favorabilă piteștenilor, iar partida avea să fie pierdută cu 5-1. Gazdele au condus cu 2-0 la pauză, iar Florin Halagian a înscris singurul gol al argeșenilor. Dar adevărata semnificație istorică a acelei întâlniri avea să se scrie în minutul 80. Antrenorul Vasile Ștefan a decis să îl trimită pe teren pe Nicolae Dobrin, în locul lui Duminică. Avea doar 14 ani, 10 luni și 5 zile. Devenea astfel cel mai tânăr debutant din istoria primei divizii, un record care a rezistat deceniilor.

După debutul în Divizia A, Nicolae Dobrin a fost trimis pentru o scurtă perioadă la Minerul Câmpulung, pentru a acumula experiență. Pe 12 august 1962, de Ziua Minerului, echipa musceleană a disputat un meci amical împotriva Stelei București. Bucureștenii s-au impus categoric, cu 8-2, având în teren fotbaliști experimentați, precum Tătaru, Mateianu, Creiniceanu, Ivănescu și Vasile Zavoda. Și totuși, printre jucătorii remarcați ai gazdelor s-a aflat un adolescent de nici 15 ani: Nicolae Dobrin. Cronicarii de la Sportul Popular l-au evidențiat, alături de Petre Libardi, printre cei mai buni fotbaliști ai Minerului. O întâmplare păstrată din acel joc vorbește despre uimirea marelui Vasile Zavoda în fața calităților puștiului piteștean și despre dorința acestuia de a-l lua la București.

După experiența de la Câmpulung, tânărul fotbalist s-a întors la Pitești. Avea să participe și la jocurile de pregătire ale primei echipe, inclusiv la victoria categorică, 5-0, împotriva Progresului București, în care evoluția sa a fost apreciată. Locul lui era din ce în ce mai clar: în prima echipă a Argeșului.

Dacă debutul din 1962 anunțase apariția unui talent neobișnuit, ziua de 10 noiembrie 1963 avea să ofere publicului piteștean o primă demonstrație a geniului său în fața porții. Dinamo Pitești primea vizita celor de la UTA Arad. Oaspeții au început mai bine întâlnirea, însă totul avea să se schimbe în minutul 25. Nicolae Dobrin, promovat de la juniori, a șutat de la aproximativ 20 de metri și a trimis mingea în plasă. Era primul său gol în Divizia A.

Avea numai 16 ani, 2 luni și 16 zile, devenind cel mai tânăr marcator din istoria primului eșalon al fotbalului românesc la momentul respectiv. Recordul său avea să reziste până în 1977. Dar Dobrin nu s-a oprit la golul care a deschis scorul. În minutul 89, după o acțiune individuală în care i-a depășit pe Neamțu și Capaș, a întors mingea pentru Constantin David, care a stabilit scorul final: Dinamo Pitești – UTA Arad 3-0.

Presa vremii îi remarca tehnica individuală, driblingurile și contribuția la construcția ofensivă. Argeșul începuse să descopere ceva ce avea să înțeleagă, în anii următori, întreaga Românie.

Au urmat două titluri de campion al României, în 1972 și 1979. Au urmat marile seri europene, adversarii celebri, stadioanele pline și generațiile de suporteri care veneau la meciuri pentru a-l vedea pe Dobrin. Au urmat premiile individuale, recunoașterea națională și internațională și poveștile despre fotbalistul care putea transforma un simplu dribling într-un spectacol.

Dar toate acestea au început cu un copil care iubea mingea. Un copil descoperit pe un maidan. Un adolescent despre care antrenorii spuneau că este o speranță pentru fotbalul argeșean. Un puști care a primit zece minute într-un meci pierdut la Cluj. Și un tânăr de 16 ani care, într-o după-amiază de noiembrie, a înscris primul său gol împotriva celor de la UTA Arad.

Pe 26 octombrie 2007, Nicolae Dobrin ne-a părăsit la vârsta de 60 de ani. Astăzi, după 19 ani, ceea ce a lăsat în urmă nu poate fi măsurat doar în meciuri, goluri sau trofee. Se regăsește în poveștile spuse de bunici nepoților, în fotografiile păstrate cu grijă, în amintirile suporterilor care l-au văzut jucând și în visurile copiilor care îmbracă astăzi tricoul alb-violet.

Nicolae Dobrin este o parte din identitatea noastră. Și, atât timp cât Argeșul va iubi fotbalul, povestea lui va continua să fie spusă.

Te vom iubi mereu, Gicule!

Acest editorial este redactat de Alexandru Fieraru în cadrul proiectului Istoria Viola by VULTURO