Nicolae Dobrin ar fi împlinit astăzi 76 de ani

Marele și inegalabilul Nicolae Dobrin, idolul milioanelor de spectatori și iubitori ai fotbalului, ar fi împlinit 76 de ani, astăzi, 26 august 2023.

Cel mai mare fotbalist român, Nicolae Dobrin, s-a născut la 26 august 1947, la Pitești, pe o stradă aflată la câțiva pași de ștrandul Piteștiului, aflat pe malul dreapta al râului Argeș. Aici, pe nisipiul auriu al „Maracanei” Piteștiului, a învățat, a exersat și și-a șlefuit Dobrin tehnica deosebită. Oare marii fotbaliști brazilieni nu au făcut același lucru pe nisipul dogoritor al plajelor Braziliei?

Dobrin a debutat în Divizia A la 1 iulie 1962, pentru Dinamo Pitești, într-un meci la Cluj, cu Știința, la numai 14 ani 10 luni și 5 zile, fiind și acum cel mai tânăr debutant al competiției. A intrat în legendă și în folclorul popular. El umplea stadioanele oriunde juca, fie că e vorba de cele din Pitești, București, Brașov, Craiova, Cluj-Napoca, Târgoviște, Sibiu, Oradea, Botoșani etc. Transforma fotbalul într-un spectacol, în artă. „Ce ne facem oameni buni cu acest Dobrin, care-ascunde mingea, de n-o mai găsim?” a fost o scandare des auzită pe stadioanele din România la începutul anilor ’70.

Dobrin a fost un geniu, fiind cel mai iubit dintre fotbaliști. El nu a aparținut doar Piteștiului și Argeșului, ci întregii țări, fiind un bun național. Totuși, a aparținut în primul rând spectatorilor și suporterilor piteșteni, oamenilor de rând care au simțit sclipirea sa de geniu și care l-au socotit un adevărat idol, un zeu al fotbalului lor. Acești oameni simțeau bucurie atunci când îl vedeau jucând.

Dobrin a fost un adevărat conducător de oști al provinciei în lupta împotriva capitalei. A reușit în două rânduri, cu două generații diferite, să câștige titlul în România, ceva ce nimeni nu considera posibil. Tot el a fost numit de trei ori cel mai bun fotbalist român al anului.

Prințul din Trivale s-a ridicat deasupra tuturor, ieșind în evidență de mai multe ori, dar mai ales la Madrid, pe 14 decembrie 1972, atunci când a făcut parte din echipa Realului la meciul de retragere al lui Paco Gento, fostul mare căpitan madrilen. Realul îi adusese pentru acel demonstrativ pe Eusebio cunoscut ca „Perla Neagră”, pe Dobrin care îi fermecase în dubla manșă recent încheiată între Real și FC Argeș din Cupa Campionilor și pe ungurul Bene, unul dintre cei mai mari atacanţi unguri din toate tipurile. Era practic o selecționată a celor mai buni jucători din lume. În acel meci a fost aplaudat la scenă deschisă pe stadionul Santiago Bernabeu, spectatorii, de multe ori când Dobrin atingea balonul, strigau „Ole!” ca și cum un mare toreador se afla în coridă.

Putea să devină unul dintre cei mai mari fotbaliști ai lumii dacă ar fi rămas la Real Madrid, fiind curtat intens de marele club spaniol. Totuși, el a revenit acasă, la Pitești. „Nu puteam să le fac asta piteștenilor mei.” a zis el la revenire. A câștigat astfel pentru totdeauna respectul și dragostea argeșenilor, dar și a românilor, deși a dat cu piciorul unei cariere și mai strălucitoare.

A adunat 408 meciuri în Divizia Națională, în care a înscris 111 goluri. De remarcat că a fost mijlocaș ofensiv, nu atacant central cum ai putea crede vâzând numărul de goluri. A îmbrăcat tricoul Echipei Naționale de 48 de ori, înscriind 6 goluri. După ce s-a retras, a stat pe banca echipei din Trivale de 138 de ori.

Cotidianul francez L’Equipe l-a caracterizat astfel: „Nicolae Dobrin a fost cel mai valoros fotbalist român din istorie, urmat de Gheorghe Hagi, Gheorghe Pooescu, Lăcătuș și Boloni. Un tehnician fără pereche și prima vedetă a fotbalului românesc. A debutat în prima divize la 14 ani și 10 luni, iar în 1972 a fost la un pas să ajungă la Real Madrid.”

Publicație italiană de sport: „Dobrin a fost considerat de mulți dintre cei care l-au văzut jucând drept cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Hagi a fost un fenomen, dar avea un singur picior. Dobrin era un magician cu ambele picioare.”

Ilie Năstase spunea despre Gicu: „Dobrin a fost cel mai mare fotbalist român. A fost un om extraordinar.”

Ilie Balaci: „A fost atât de mare încât îmi era rușine să trec prin fața lui.”

Mircea Lucescu: „Gicu Dobrin a reprezentat, din punct de vedere social, un fenomen. Acolo unde juca stadionul se umplea. Indiferent pe ce arenă din țară se juca, Dobrin era un lider al întregului stadion.”

Leonte Ianovschi: „Un asemenea element ca Dobrin, atât de excepțional înzestrat, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Dobrin a rămas și peste ani cel mai mare fotbalist pe care l-am văzut eu după 1945 încoace.”

Doar citind aceste elogii și ne putem da seama cât de mare a fost. Dobrin face parte din galeria marilor fotbaliști ai lumii, din categoria celor de origine latină, remarcată prin intuiție și tehnică, alături de nume ca: Eusebio, Gianni Rivera, Platini, Zico, Romario, Raymond Kopa, Del Pierro, Roberto Betega sau Ronaldo. El a înfruntat echipe de valoare din fotbalul european. A jucat cu Real Madrid, Nottingham Forest, Valencia, Sevilla, Toulouse, Dinamo Zagreb, Ferencvaros, Panathinaikos, AEK Atena și lista poate continua, iar cel mai important este că niciodată nu s-a făcut de rușine.

A câștigat avându-i alături pe antrenori, dar și pe coechiperii săi, mulți crescuți și lansați la Pitești, oameni care l-au iubit, înțeles și l-au sprijinit. Dar el a mai avut pe cineva aproape. I-a avut alături pe cei care veneau la meciuri pe stadionul din Trivale, acei suporteri care umpleau de multe ori până la refuz stadionul. Nu toți erau piteșteni. Mulți veneau de departe, din țară, doar ca să se bucure de magia lui Dobrin.

Să ne bucurăm și să fim recunoscători că Dumnezeu ne-a hărăzit cu un asemenea fenomen. De acolo, de sus, să sperăm că Gicu Dobrin îi va reda vitalitatea și puterea de luptă Argeșului pentru a reveni pe prima scenă a fotbalului românesc.

Dumnezeu să te ocrotească, Nicolae Dobrin!

Sevastian Tudor